Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

O carte nescrisă

Text și ilustrații: Anaphielle, Dana Codori

Din pragul ușii tot privea în casă, de parcă ar intra și n-ar intra.

Adineori era doar o copilă care fugea pe ici, pe colo-șa.

Miros de portocale desfăcute și cozonaci ce-n sobă se umflau,

Pisica ce torcea în colțul ăla și glasuri de copii ce colindau.

O mamă și un tată glumind se tachinau,

Râzând apoi cu hohot căminu-l încălzeau.

Lemnele-n sobă pe rând pocneau, trosneau,

Cățelu-n curte tot lătra la cei ce anunțau

că e Crăciunul și că sărbătoreau, nu doar pe Iisus pruncul,

dar și pe ei, toți cei care se iubeau.

Miros de cozonac și de sarmale fierte, o mămăligă aburindă,

Smântâna abia culeasă din borcane și o copilă ce părinții și-i colindă.

– Hai să-l băgăm în casă pe cățel! E frig afară și va îngheța…

– Dar știi tu de ce cățelul are blana sa?

– Știu, tăticuț…

Vezi articolul original 205 cuvinte mai mult

9 gânduri despre „Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s