Hoinar

Se făcuse târziu în sufletul lui, iar păsările se opriră din a mai cânta melodiile păcii. Părul cărunt nu-i atârnase niciodată pe umeri, dar purta pe aceștia povara unei singurătăți de care se speriase în trecut. O singurătate care-l urmărise la fiecare pas și-l oprise din a trăi în ritmul inimii. Tardiv își dădu seama…

Trecător

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Accidental acolit al agitației acre, bănuind blesteme brutalizând bunătatea, călătorul cade căutând claritatea din degetele-i degerate. Epuizat ereticul erupe executând fantezia făuritoare fericirii, ferecând gândul grunjos, greșit, gonind hapsânul haos. Hotărât, hazardul imploră inițierea ireversibilă iluminării. Înaintarea înaripează înțelepciunea îndrăznelii. Just, jovial jură Katharsis. Lepădă lupta liniștit, libertatea…

Corespondențe

Dragă Soare, nu mă miră faptul că mă cunoști atât de bine și-ți răspund drept c-am băut câteva pahare cu visuri destrămate. 90% alcool. Fără sens. Ai face bine să nu mă cerți. Habar n-aveam c-ai fost copil vreodată și fie-mi cu iertare că nu te-am înțeles. Da, ai dreptate, sunt o neghioabă… Chiar și…

Un trup curat cu sufletul bogat

M-am dezbrăcat de toate știute neștiute de visuri îngropate de patimile vrute. Prea grele haine pe trupul nepătat curat făceau ca drumul neumblat să fie neplăcut- -prefăcut- -contrafăcut- și nevăzut. De ce să port împletituri necroștetate chiar de mine? Împrumutate vechituri ce nu-mi vor aparține. M-am dezbrăcat de toate cusute, desfăcute Mi-am desenat pe spate…

Oprește-te o clipă și privește în jurul tău

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
M-am trezit pe marginea unui drum fără să îmi pot da seama de unde  am pornit. Alături de mine se întinde un șanț decorat cu mărăcini uscați și încâlciți sub care pare că se află o adâncitură spre un infern necunoscut. Privesc asfaltul șoselei sperând cumva că din…

Am crezut că soarele a murit

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Mi se lipise cumva de minte ideea că înafară de soare nimic nu va ieși de la orizont pentru a-mi face ochii să tresară ca două mărgele uitate și aruncate pe mijlocul podelei. Și ce-ar fi viața fără soare înafară de o noapte prelungită petrecută bâjbâind la întâmplare?…

Imperfecțiune

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Tac fiindcă îmi place să te-ascult când mă cerți. Mă cerți cu-atât de multă iubire! Tac pentru că este necesar să înveți să spui ce simți fără să-ți fie teamă. Te iubesc, copilă, la fel cum iubesc toate viețuitoarele care mișună prin mine și-mi gâdilă pământul făcându-mă să…