Amalgam

Literatura ca utopie

pupilele mi se dilată în toiul nopții

printre visuri nefondate

izbite de gânduri seci și sparte.

firele măcinate și cuvintele întortocheate

doresc intens,

fără sens,

intens,

s-ajungă valuri de fapte nevinovate.

de vreme ce, neghioabe,

au intrat la apă,

hotărăsc să le privesc

în timp ce devorez o ciocolată.

E-atât de-amară uneori

fără valori,

fără culori.

Mă dă de-a rostogolul

și mă aruncă-n nori

apoi m-agață cu un fir de ață

M-alintă,

răsfață.

invață.

E-atât de dulce uneori

propria-mi viață.

Flash 24/ Ciocolată

sursa foto: Alexander Stein/ Pixabay

Vezi articolul original

15 gânduri despre „Amalgam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s