Tic-tac, tic-tac

Literatura ca utopie

Într-o seară oarecare, cu liniște și armonie, am vrut să las totul în urmă pentru-a pleca în pribegie,

Dar de singurătate mi-a fost teamă pe când la drum m-am pregătit grăbit să mă pornesc

Și am rămas mai multe clipe-n fața unui ceas pe care aș fi vrut să îl opresc.

Tic-tac, tic-tac, răsună și acum în obositele timpane, un timp pe care nu l-am înțeles nicicând,

Un timp stăpân pe tot ce n-am știut lăsa în urmă prin simplul gest de a îl părăsi plecând.

Unde să fi plecat când într-un colț de magazin, un pricăjit bătrân bănuți-i număra?

Gândind că n-are de ajuns pentru o pâine și o brânză a cumpăra.

Îi tremurau mâinile privind cei câțiva lei și printre lacrimi calculca cât ar putea lua cu ei.

O jumătate de pâinică și din brânzica aceea o sutică…

Tic-tac, tic-tac, timpul trecea.

Tic-tac, tic-tac viața curgea.

Din magazin…

Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult

5 gânduri despre „Tic-tac, tic-tac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s