Căderea – Iulian Tănase

M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase

Promisiune

Ei, dar lasă dragă că se poate şi mai rău Nu e nimic absurd când cazi în hău Nu e nimic nenatural şi nefiresc Când dai de bolovani ce-un drum bătătoresc. Hai, pune-ți lacrima deoparte Şi nu te văicări prea mult Nu-ți mai deschide sufletul precum o carte Şi nici nu te-adânci-n ocult. Ți-ai desenat… Continuă să citești Promisiune

Liniște

Și ce frumos cade liniștea Peste pleoapele mele. Și ce liniște frumoasă E în cântarea îngerilor. Am călătorit un veac Pentru a mă întoarce aici, În sunetul păcii. Sunetul călătorilor, Chipurile zburătorilor, Iluziile muritorilor… Adunate, visate și aflate. Am călătorit un veac Pentru a iubi din nou Aripile zânelor, Praful magic Și zborul spiridușilor. Și… Continuă să citești Liniște