Leagănul meu s-a rupt şi am rămas atârnată în timp pe o parte de lume necunoscută cu mii de şoapte vopsite în albastru decorate cu nori dreptunghici de care stau agățați îngeri anonimi Leagănul meu s-a rupt într-o zi de vineri-gheață Şi rece am rămas Oglinda mă vede iar eu mă sperii Par atât de… Continuă să citești Leagăn
Categorie: Versuri
Ryhmes
(my first poem in english 😁) Sometimes I’m tired, sometimes I’m sad, And I feel that everything turned mad. Sometimes i’m smiling alot, somedays i’m finding a new spot and other days i’m full of hope. I used to think that there’s a problem with me… Everybody keep telling how I should be. Then I… Continuă să citești Ryhmes
Conflict
Îmi ești datoare, viață, fir-ai tu să fii, te joci pe-un fir de ață și faci acrobații. Dar cine ți-a dat voie să faci un legământ fără să bagi în seamă acel simplu cuvânt? Să faci ce vrei cu mine, dar cine ai fi tu? Îți e atât de greu să îl auzi pe ”NU!”?… Continuă să citești Conflict
Spre stele
Voiam să merg cândva spre stele Inaugurând un zâmbet pur Să simt parfumul vieții mele cum se evaporă în jur. Uitasem că printr-o eroare din Toate cele ce-mi doream pe-atunci O pană mă ducea spre soare Pierzând o parte din porunci. Imaginare și surprinse Erau cândva visele toate Sălbatice și necuprinse? Ă…da! sau poate doar… Continuă să citești Spre stele
Inimi să nu frâng
Am vrut să spun și buza s-a uitat ciudat la mine Am vrut să merg, dar stângul s-a oprit pe șine Am zis că pot să văd când pleoapa s-a ciobit Am zis că voi putea simți cu sufletul zdrobit… Cu sufletul zdrobit am vrut să simt ce în ciobita pleoapă tot resimt Să merg… Continuă să citești Inimi să nu frâng
Coșmar
Am visat odată că mergeam cu picioarele goale pe un drum absurd din care creșteau fire de iarbă împletite în colțul gurii de-o limbă străveche pe care o vorbeau cândva doar cei care aveau ”inimă” – așa se numea. Da, am visat că oamenii aveau un fel de motor în piept. Apoi m-am speriat și… Continuă să citești Coșmar
Căderea – Iulian Tănase
M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase
