Empty

 

Goală

E prea devreme pentru tot și prea târziu pentru multe.

E prea devreme ca cineva să știe și prea târziu să asculte.

Își imagina că era așezată pe plaja de la malul mării

căutând în adâncul ființei sale liniștea sării.

Începuse puțin să simtă mirosul valurilor ce aruncau jucăușe

 câteva picături de apă pe trupul ei învelit de brândușe.

 ochii priveau albastrul cerului din care coborau raze parfumate de soare.

Iar un gând nestăpânit o ridică de sub nisip

împingând-o spre marea-n care voia să găsească un sfârșit.

Marea pe care nu o cunoscuse vreodată,

dar i-ar fi plăcut să fie lângă ea, să-și poată spăla durerea înnodată.

 Deschise ochii și-i închise iar, dar nu reușise să vadă din nou

țărmul pe care stătea goală adineaori … într-un ecou.

nu reușea să fie din nou surdă și mută

izbindu-se de inima ei dispărută.

 Picăturile mării dispăruseră lăsând în urma lor lacrimi reci.

Albastrul cerului fugise și el, inlocuit fiind de culori seci.

Vedea doar chipul unui monstru ce cândva i se păruse atât de frumos,

și pe care, îl vedea adesea mult prea defectuos.

 în secret știuse de la bun început

că negrul din sufletul lui

nu se va curăța cu nimic din ceea ce ea ar fi avut.

Avea nimic, iar el i-a luat nimicul lăsând-o goală…

…într-o pustie universală…

Într-o zi rece, în luna lui decembrie, o fată a nimănui devenise prada cuiva.

 Era prea devreme pentru ceea ce i se întâmpla

și mult prea târziu să mai poată schimba ceva.

Nici ploaia ce venise nu mai reușea să curețe rănile pe care el i le făcuse.

Nu s-a oprit când a țipat… nu s-a oprit când ea a implorat… și nu se prefăcuse.

doar a privit-o și a zâmbit diabolic imediat după ce îi desfigurase sufletul fără niciun acord

lăsând-o cu nenumărate răni adânci pe cord.

Ce a urmat a făcut-o să creadă că, ea vinovată, el nevinovat,

a fost condamnată să plătească pentru fiecare păcat.

Începuse să spere că undeva într-un viitor neștiut,

durerea va rămâne în trecut…

 

 

sursa foto: Photo by Velizar Ivanov on Unsplash

Un gând despre „Empty

  1. Am citit, am recitit, si chiar am ramas uimit. Pare atâta de reala, chiar de esti paradoxala. Nu cred ca, doar daca crezi, fara sa actionezi, doar sperând ca vei uita, de cosmar vei mai scapa. De vrei sa stai în Lumina, sa te simti chiar fara vina, goleste-te pe deplin, lasa Spiritul Divin, sa te umple de IUBIRE, de pace si de simtire. Lasa curga-n cupa goala, apa ploii naturala, ce curge din Stânca Vie, pe munti,dealuri si câmpie. Fii tu însuti un izvor, care uda azi Gradina, fii o floare de bujor, care iese în decor. Lasa-te sa fii culeasa, sa fii buchet de Mireasa !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s