Devreme se face prea târziu

Literatura ca utopie

Se trezise dis de dimineață în gălăgia vântului ce se izbea cu putere de geamul murdar pe care nici ploile nu reușeau să-l curețe îndeajuns. Părul, nepieptănat de zile întregi, i se încâlcise în smocuri groase și înfundate pe care le ascundea sub o căciulă veche. Se mișca greu, resimțind durerile ca și cum ar fi fost călcată în picioare de o turmă speriată. Îi era clar că avuse un somn prost, dar bănuia că o cafea dulce cu mult zahăr o va înviora. Înainte de a-și pregăti zeama, hotărî totuși să facă un ocol până la baie, pentru a-și uda fața cu apă rece în speranța de a-și goni somnul.

Pășea cu grijă prin casă, pentru a evita ca cei mici să se trezească, sperând că somnul lor e prea dulce pentru a fi întrerupt de nepăsătorul vânt. De cum se ridicase din pat, își simțise mâinile tremurând ca…

Vezi articolul original 646 de cuvinte mai mult

3 gânduri despre „Devreme se face prea târziu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s