Căderea – Iulian Tănase

M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase

Timpul

Cu fiecare pas făcut își simte sângele traversându-i trupul ca și cum timpul ar avea destul timp pentru a se opri acum. Privește pierdut spre lume. Își conștientizează fiecare fir de păr, fiecare respirație, fiecare celulă ce-și așteaptă sfârșitul împreună cu el. Timpul decide să-i mai ofere timp.  ”Ce stupid sună! Cine se crede acest… Continuă să citești Timpul