Râsul sălbatic al hienelor

Mă situam pe malul mării în momentul în care gândurile-mi râdeau isterice precum hienele pregătite de atac. Le credeam anihilate și nu înțelegeam de unde această renaștere. M-am tot întrebat cu ochii pierduți în valurile agitate de un vânt nepăsător și rece cum de crezusem, naivă, că le pusesem capăt, ucigându-le fără milă, rând pe… Continuă să citești Râsul sălbatic al hienelor

Căderea – Iulian Tănase

M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase

Liniște

Și ce frumos cade liniștea Peste pleoapele mele. Și ce liniște frumoasă E în cântarea îngerilor. Am călătorit un veac Pentru a mă întoarce aici, În sunetul păcii. Sunetul călătorilor, Chipurile zburătorilor, Iluziile muritorilor… Adunate, visate și aflate. Am călătorit un veac Pentru a iubi din nou Aripile zânelor, Praful magic Și zborul spiridușilor. Și… Continuă să citești Liniște