You better not tell the sun how to rise when stars know better what it is wise. They are here before us and everything’s to late to discuss. Don’t blame the sun for his shines just because you can’t understand their lines. Just sit for a moment in that light and stop forever your inner… Continuă să citești Don’t blame the sun
Etichetă: anaphielle
Îndemn spre Ra
Agită-te soare şi dă din aripi, Croieşte-ți un drum de suspans şi ardoare, iubeşte lungimea din om şi din tine În psalmi să te scrii şi printre ruine. Gândeşte o rază şi coase-i un zâmbet Aruncă-n deşert părerea de bine Jonglează cu mine, sfârşeşte în mine! În susur de apă să scalzi ce-i iubire Din… Continuă să citești Îndemn spre Ra
Râsul sălbatic al hienelor
Mă situam pe malul mării în momentul în care gândurile-mi râdeau isterice precum hienele pregătite de atac. Le credeam anihilate și nu înțelegeam de unde această renaștere. M-am tot întrebat cu ochii pierduți în valurile agitate de un vânt nepăsător și rece cum de crezusem, naivă, că le pusesem capăt, ucigându-le fără milă, rând pe… Continuă să citești Râsul sălbatic al hienelor
Mi-au înflorit culorile
Desenul este iubirea mea dintotdeauna. ✏🖌 Mona Simon Otilia Dima Diana Elena Neață / Diana Ruxandra Negoescu Lelia Mădălina
Ursulețul de pluş
În camera unor copilași se aflau foarte multe jucării de toate felurile. Trenulețe, mașinuțe, mingi, păpuși, super eroi, jucării de pluș din desene animate, și câte și mai câte. Cei doi copilași erau frățior și surioară și se jucau adesea în camera lor. Sus pe dulap se afla un ursuleț de pluș prăfuit care privea… Continuă să citești Ursulețul de pluş
Căderea – Iulian Tănase
M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase
Consecințe
Furia urla din toate colțurile. Vibrații haotice inundau întreg organismul, impregnând în acesta haosul. Femeii nu-i păsa şi nu ştia că celulele ei au inteligență şi o memorie, repetând astfel violența fizică şi verbală până ajunse să o facă din inerție. Cuvintele nu mai erau demult prețioase. Se transformaseră în boabe negre de piper, iar… Continuă să citești Consecințe
Strigăt
Spre câte inimi se îndreaptă această inimă orizontală spunând regrete ce se-adapă din lacrima-i ornamentală? Niciunul pare-a-și aminti că lumea-i o adunătură în care scopul e de a ținti o preafrumoasă trăsătură. Se uită prea ușor la ceas de seară că viața este efemeră. Cu inima înfășurată-n ceară iluzia te minte că n-ar fi himeră.… Continuă să citești Strigăt
Liniște
Și ce frumos cade liniștea Peste pleoapele mele. Și ce liniște frumoasă E în cântarea îngerilor. Am călătorit un veac Pentru a mă întoarce aici, În sunetul păcii. Sunetul călătorilor, Chipurile zburătorilor, Iluziile muritorilor… Adunate, visate și aflate. Am călătorit un veac Pentru a iubi din nou Aripile zânelor, Praful magic Și zborul spiridușilor. Și… Continuă să citești Liniște
Călătorie
Hai să plecăm! Hai să ne-ndepărtăm de tot ce e REAL… Eu vreau să fug, Să mă ascund în fantezii. Să-mi întâlnesc îngerii Să plutesc printre aripi mii și mii De ani, de vise fără gânduri… fără rânduri… Să-mi întâlnesc Dumnezeul Și să bem împreună ceașca de ceai promisă. Acolo e lumea mea! Lumea… Continuă să citești Călătorie
