Greşeală

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Să-ți frămânți iluziile ca pe-un aluat moale. Punct. Să-ți verşi lacrimile grele în forme cromate. Stop. Să-ți spânzuri idealul de-un ciot în amurg. Sfârşit. Să-ți legi urletul ca pe nişte şireturi. În fundiță. Final. Apoi să te-arunci în suflet. Să-l vezi uscat. Cu mâna să ştergi praful şi…

Patologie scurtă

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Există momente care înăbuşesc nu strigătul, ci singurătatea. De fapt aceasta-i eroarea care-i dă speranței un sens. Să-ți păstrezi credințele convins că undeva există un țărm, iar apoi să-ți asculți singurătatea ca pe un bun prieten, e nebunie cruntă. Necunoscutul, ca şi speranța, există fără îndoială. Nu mai…

Râsul sălbatic al hienelor

Mă situam pe malul mării în momentul în care gândurile-mi râdeau isterice precum hienele pregătite de atac. Le credeam anihilate și nu înțelegeam de unde această renaștere. M-am tot întrebat cu ochii pierduți în valurile agitate de un vânt nepăsător și rece cum de crezusem, naivă, că le pusesem capăt, ucigându-le fără milă, rând pe… Continuă să citești Râsul sălbatic al hienelor