Cândva

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Cândva am avut o mână de flori cu degete albastre și roz pe care se așterneau concave câteva picături de petale irosite din care creșteau unghii mari, late și pătrate. Tot pe-atunci, pe geamul din sud privea tăcută o carte deschisă ale cărei pagini erau întoarse de către o mână…

Roșu aprins (3)

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
? Ce cauți aici? Cum m-ai găsit? Întâi spune-mi tu de ce ai fugit! Irina nu încercase niciodată să fugă așa cum tocmai o acuzase Paul. Orice ar fi spus, i se părea în zadar, toate aparențele o învinuiau. Își dădu seama de halucinațiile pe care le văzuse…

Roșu aprins (2)

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Grădina din spatele casei era lipsită de garduri, lăsând iluzia că toată întinderea aparține locului. Undeva, la aproximativ o mie de metri depărtare, un cireș bătrân delimita zona. Privind de pe terasă priveliștea, ai fi avut impresia că ești în pustietate, satul fiind vizibil doar de pe cealaltă…

Roșu aprins (1)

Inițial publicat pe Literatura ca utopie:
Dealul era roșu, pădurea era liniștită, iar cerul parcă zâmbea prin norii săi pufoși. Părea o dimineață ca oricare alta, cu toate puse la locul lor, iar dincolo de fereastră macii dansau în adierea blândă a vântului. Ceasul bătu ora șapte. De șapte ori în a șaptea dimineață.…

Căderea – Iulian Tănase

M-am împiedicat în propriile-mi aripi şi am căzut. Dumnezeu mi-a privit aripile triste înecându-se în singurătatea penelor m-a privit cum mă împiedic m-a privit cum cad şi nu a zis nimic. M-a lăsat să-mi văd de drum de căderea mea ca un bun Dumnezeu ce este. A doua zi, printr-un înger curier angajat cu carte… Continuă să citești Căderea – Iulian Tănase