Peticeşte

Peticeşte-mi în suflet cuvântul tău!

Să-mi aline durerea şi umbra sub care mă ascund. să-mi cheme şi demoni şi îngeri la un loc, iar din conflictul lor să mă leg de pământ.

rădăcina îmi creşte oricum, dar e strâmbă. ea doare; nu spune totuşi nimic. nici lacrimi, nici ochi măcar nu mai are. Ah, iată un demon se preface în sfânt!

e război. Ce-ar fi nou dacă n-ar fi cuvântul ce-mi linge pe rană şi-mi ia din durere? în luptă nu plângi, nu râzi, nici nu fugi. doar te zbați şi priveşti cum pierzi fără vrere. ( câştigi o avere)

pe trunchiul de suflet se-nmulțesc cicatrici. Pui petic şi coşi; îmi opreşti sângerarea. e inevitabil! am obosit să privesc o hoardă de draci şi-un gând incapabil cum se ceartă cu îngeri ce-mi grăbesc disperarea.

Peticeşte-mi cuvântul în sufletul tău…

(nu-ți cer nici mai mult, dar nici mai puțin. oricum vom cădea din nou într-un hău (…) – continui cum vrei tu de aici)

Reclame

8 gânduri despre „Peticeşte

  1. Orice cadere în haul profund de-ntuneric finit, este spre o si mai mare-naltare în spirit în gând. Credinta-n Cuvânt, Adevar si speranta-n Iubirea Divina, metamorfozeaza faptura si o-nfasoara, într-o noua haina alb-stravezie-n Lumina.
    Fii binecuvântata cu bucurie, pace si fericire eterna,draga Dana !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s