Greşeală

Literatura ca utopie

Să-ți frămânți iluziile ca pe-un aluat moale. Punct.

Să-ți verşi lacrimile grele în forme cromate. Stop.

Să-ți spânzuri idealul de-un ciot în amurg. Sfârşit.

Să-ți legi urletul ca pe nişte şireturi. În fundiță. Final.

Apoi să te-arunci în suflet.

Să-l vezi uscat.

Cu mâna să ştergi praful şi

să-l uzi cu lacrimile grele şi cenuşii.

Curând să mănânci din nou iluzii pentru a te îngrăşa.

Îngrăşământ să pui în suflet. Evrika!

Să crească din nou. Punct şi de la capăt.

Flash 24: Evrika

Sursa foto: pixabay / Joseph Berardi

Vezi articolul original

10 gânduri despre „Greşeală

  1. Punct ochit si punct lovit
    precedat de un sfârsit.
    Apoi iar de la-nceput,
    întorcându-ne-n trecut,
    marcam usor punct cu punct,
    uitând tot ce am facut.
    Formam din puncte destine
    fie rau sau fie bine,
    doua cai liber alese,
    libertate sau pedepse.
    Punctele negre din viata,
    uneori apar pe fatza,
    încercând sa le mascam,
    de virguli ne-mpiedicam.
    De le lasam la vedere,
    lumea ne va judeca,
    însa Cel Ce Este Viata,
    Calea ne-o va arata.
    Caci e o singura Cale,
    care urca spre Calvar,
    prin credinta si rabdare,
    vei fi ELIBERAT iar…

    O duminica magica, draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s