Roșu aprins (3)

Literatura ca utopie

  • Ce cauți aici? Cum m-ai găsit?
  • Întâi spune-mi tu de ce ai fugit!

Irina nu încercase niciodată să fugă așa cum tocmai o acuzase Paul. Orice ar fi spus, i se părea în zadar, toate aparențele o învinuiau. Își dădu seama de halucinațiile pe care le văzuse și zâmbi în sinea ei, realizând sperietura trasă în momentul în care Paul o atinse pe braț. Ce ciudat că nu îl adulmecă prin preajmă! Legătura dintre cei doi era atât de mare, încât își puteau simți unul altuia stările.

Deși cu câteva clipe mai înainte fusese complet buimăcită, Irina se ridică în capul oaselor, își puse halatul pe ea și ieși, sub privirea mirată a lui Paul, pe terasă.

  • Cât timp am dormit? – întrebă privind spre câmp.
  • Nu mult. Nici nu cred că ai dormit. Ai picat ca un bolovan pe scândura asta. Nimeni nu adoarme așa brusc.

Irina întinse mâna…

Vezi articolul original 433 de cuvinte mai mult

3 gânduri despre „Roșu aprins (3)

  1. Aparitia lui Paul în scena, era oarecum previzibila, iar „lingurita” de poveste degustata de data aceasta, pare sa-i dea un plus de savoare si parfum, ceva mai profund, necesitând o degustare cu mult tact si elegant, pentru a-i percepe corect subtilitatea ascunsa în expresia cuvintelor.
    Un Weekend si o primavara eterna în Suflet, draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s