Grădina din spatele casei era lipsită de garduri, lăsând iluzia că toată întinderea aparține locului. Undeva, la aproximativ o mie de metri depărtare, un cireș bătrân delimita zona. Privind de pe terasă priveliștea, ai fi avut impresia că ești în pustietate, satul fiind vizibil doar de pe cealaltă parte a căsuței. Irina știuse exact ce o împinse să se retragă într-o zonă atât de îndepărtată de locurile în care crescuse, dar nu înțelegea ce impuls o făcuse să fie atât de atrasă de acel loc. Ar fi putut să se mute într-o altă țară, moștenirea primită de la bunicii săi fiindu-i de-ajuns pentru a începe o nouă viață mult mai departe, mult mai a nimănui. La cei douăzeci și opt de ani ai săi, era deja obosită, dar hotărâtă să o ia de la capăt. Cumva, acolo, între dealuri și păduri, simțise că și-ar fi putut găsi liniștea, și frumusețea…
Vezi articolul original 208 cuvinte mai mult
M-am îndragostit de la prima „lingurita” de acest Suflet deosebit si minunat, care merita sa fie iubit de toata lumea, deoarece si Dumnezeu, Tatal meu, iubeste lumea pe care a creat-o din IUBIRE.
Savurez cu o pofta fara precedent, fiecare picatura aromata, degajata din aceasta minunata „lingurita de elixir” al acestei bauturi deosebite, universala, paradoxala, consumata de milioane de persoane, metamorfozata atât de subtil în cuvinte calde care, odata asimilate în perceptiile fiintei vii, se raspândesc prin tot corpul, revigorând fiecare organ pâna în profunzimea celulelor, modificându-le structura veche formata de legile falsei perceptii, redând o noua configuratie perceptiei despre lume si viata, capabila sa transforme visul în realitate obiectiva, iar realitatea în vis, calatorind prin spatiu-timp atemporal din iad spre paradis… 🙂
ApreciazăApreciază