Roșu aprins (1)

Literatura ca utopie

Dealul era roșu, pădurea era liniștită, iar cerul parcă zâmbea prin norii săi pufoși. Părea o dimineață ca oricare alta, cu toate puse la locul lor, iar dincolo de fereastră macii dansau în adierea blândă a vântului. Ceasul bătu ora șapte. De șapte ori în a șaptea dimineață. Apoi se făcu din nou liniște.

Irina privi încă o dată imaginea și rămase suspendată în timp. Peisajul zugrăvit în ulei o atrăgea ca un magnet. Nu cunoștea originea picturii, nu știa cui aparținuse și nici nu reușise să înlăture tabloul zidit în perete. Adevărul e că, de când îl văzuse întâia oară, trezise în ea un sentiment de curiozitate, fapt ce o oprise din a redecora întreaga cameră. Când cumpărase casa cea veche, entuziasmul de a fi găsit o locuință atât de aproape de cea a visurilor ei, la un preț atât de bun, o împiedică să își pună orice alte…

Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult

3 gânduri despre „Roșu aprins (1)

  1. Chiar daca a fost doar o prima si mica „lingurita”, aroma puternica si placuta mi-a deschis apetitul de a savura, gustul si parfumul acestei superbe si inconfundabile „bauturi paradoxale”, preparata din boabe de cuvinte mature, selectate, prajite, macinate si filtrate de un autentic MasterChef al cuvintelor cu arome îmbatatoare, încarcate de frumusete, candoare si culoare acestui superb tablou iluzoriu al câmpului de maci, ce imprima un plus de farmec,eleganta, savoare si culoare tabloului pictat si chiar vietii reale.
    O saptamâna magnifica,pasnica, linistita si fericita, draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu