În capul meu totul sună mai bine

Publicat în Cugetări, Versuri

Oamenii se-agită prea mult pentru nimic.
Dacă e mare, nu e bun, trebuia să fie mai mic.
Dacă-i prea mic, e prea puțin, nu e îndeajuns.
Oricum ar fi, e clar: fericirea-i de nepătruns.

Degeaba sunt ochi dacă nimic nu e văzut
În zadar sunt picioare dacă se stă pe şezut
Inutile sunt inimile care în piept ne mai bat
Nu mai ştim s-ascultăm. De toate-am uitat.

Acestea sunt gânduri venite-ntr-o doară.
Cuget de ce ne place să doară
De ce ca proştii vânăm frumusețea
Când ținem de mână numai tristețea?

Mă uit împrejur şi încă nu înțeleg
De ce cu-atâtea minuni oamenii tot aleg
S-alerge în gol, s-agațe nimicuri
În loc să picteze, ei fac mozaicuri.

Vorbesc de parcă n-aş fi tot om.
E tipic, aşa-i? Mă ascund după pom.
Arunc cu vina spre alții, ce-i drept
Refuz la rându-mi să accept.

Uite-m-aici, pe-un scaun şubred şezând
Absurd protest, omenirea judecând
De parc-aş fi vreun mare zeu
Fără să vad ca la fel sunt şi eu.

Am pierdut rima, m-am dus într-o parte
Am plecat de la mere şi-am ajuns prea departe.
Am vrut doar din cuget să fac nişte rime,
Dar în capul meu totul sună mai bine.

Sursa foto: Alina Şerban – fotografie fine-art & conceptual, fotograf evenimente.

Publicat de Anaphielle

Sunt realistă, îmi doresc mereu imposibilul!

24 de gânduri despre „În capul meu totul sună mai bine”

  1. 🙂 )))…Adam’s „apple”
    Doar marul tentant, frumos colorat, atractiv, e de vina,
    Din care strabunii perfecti, au gustat amagiti de culori.
    Constiindu-si pacatul, sau ascuns printre tufe-n gradina,
    Goi, lipsiti de al slavei vesminte, dezbracati de Lumina,
    Îmbatati de dorinte si pofte, traiesc morti, rataciti printre nori…

    Un Weekend sublim, draga Dana !

    Apreciază

    Răspunde

    2. Nu pot da vina pe Adam şi Eva. Ei au gustat din pomul cunoaşterii, deci înainte de asta nu prea aveau habar de nimic şi nu sufereau. Au fost alungați pe Pământ cu tot cu gura aia de cunoaştere pe care au apucat să o înghită şi au început să sufere Însă Dumnezeu deține toată cunoaşterea, asta înseamnă că şi El suferă? E în chinuri la câte se presupune că ştie. Cunoaşterea ar trebui să ne facă mai înțelepți, nu mai proşti. Povestea cu Adam şi Eva şi păcatul originar nu au logică. Eu nu pot crede tot ce îmi spun alții, nu pot crede poveştile din Biblie cum ne-au fost prezentate pentru o manipulare în masă. Creştinismul a fost ales de doi oameni, la fel şi o parte din Evanghelii. Constantin şi Elena au ales ce le-au convenit pentru a-şi ține poporul sub control. Dpmdv cunoaşterea e bună şi Adam şi Eva poate au fost doar cei aleşi să populeze Pământul. În fond nu prea ştim nimic din ce a fost.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Poti sa fii sigura ca Dumnezeu sufera, si toate suferintele miliardelor de oameni de pe Terra, sunt pumnale, sulite, cutite si spini ce–I însângereaza si azi trupul tinut de religia iudeo-crestina, ortodocso-catolica, de doua milenii pe crucea turnurilor bisericilor si catedralelor, suspendat între cer si pamânt, mort, batut de furtuni, frig si vânt, fara ca cineva dintre liderii crestini importanti, sa-L coboare cu adevarat în „mormântul” personal, asa cum a procedat în urma cu doua milenii Iosif din Arimateea.
        Sa fiti iubiti si mântuiti, toti cei care ati fost rastigniti ! 🙂

        Apreciază

      2. P.S. Eu, personal, nu pot da vina pe „Sarpe”, deooarece el a tacut asumându-si si luînd asupra sa blestemul cel mai aspru, purtându-l pâna în zilele noastre în tacere cu stoicism, lipsit de stralucire, de aripi si iubire din partea omului si a Creatorului, traind târându-se si alimentându-se cu prada, vânata cu inteligenta, tehnica si siretenia caracteristica, pe care a avut-o, în dotare înca de la întemeierea si creerea acestui univers al perceptiei celor cinci simturi rational-sentimentale, firesti, materialist-umaniste, decadente, relative, involuate si destructive a realitatii vietii simple, natrurale, originale, obiective de la începuturile existentei fiintei vii…

        Apreciază

  2. A pune degetul pe o rana nu inseamna ca nu esti om.
    Daca ma intebi pe mine, cred ca principala buba a societatii contemporane este indiferenta si lipsa de asumare. Ne prefacem ca asa e viata si ar trebui sa fie, cand stim ca nu e si nici nu ar trebui sa fie asa.
    Asa ca…
    Mai bine dupa pom.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Hi The folk legends, the mouth of the world, the voices of some parents say that marrying a young man is a chore, that you bind your head though it does not hurt you, drastically reduce the time of fun, forgive your youth, problems appear earlier, you have time for yourself, etc.

    Is that really so? As one who got married at 21, I can tell you that marrying a very young is the best decision, I have won years of force, determination, strength of youth to invest in the highest the blessing of what we received on earth, namely in the family, the image of God on earth. Even young people have made children, they are my greatest achievement and the best investment (an eternal investment unlike houses and cars that remain here).

    To run away from a family is to run away from what can best define you as a human being. To be afraid that you have to share everything, give it all, sacrifice yourself, and seek to preserve yourself in the „form of indifference” is very dangerous. Because you may like this way of life „sober and relaxed.” I’m not saying that lonely ones do not give, one is not yet found, or choose celibacy to dedicate yourself to a noble cause and the other is to kick off any occasion, except that you have reservations and suspicions about whoever listen to the mother who told you what frustrations and tensions are in her relationship with my dad or vice versa.

    If you have gathered the world’s words and think of the family as a prison, I want to tell you that for me the family is actually leaving my own carapace in the real light of life!

    God help!

    P.S. In the picture are some of the young people of the Profides Bucharest community who will say a great DA this year. 

    Apreciază

    Răspunde

  9. De ceva timp, eu nu mai alerg. Iau viața așa cum e, nu mă mai zbat pentru lucruri materiale. Acum câțiva ani, un incendiu aproape mi-a distrus casa și mi-a arătat că viața așa cum o știm poate să dispară într-o secundă. Acum doar mă bucur. Sau măcar încerc.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu