Ce-am făcut? Ce ne-a speriat?

Astăzi văd ca o mirare

Libertatea din trecut.

Văd prezentul o închisoare…

Cât de multe s-au pierdut!

Când eram noi mici, zburdam,

peste dealuri şi câmpii.

Din te miri ce, noi cream

Jocuri, vise, fantezii.

Noi, copii cu aripi frânte

reuşeam zbura oricum.

Uneori urcam un munte,

Astăzi…nu ştiu cum să spun,

dar uitarăm toate-acestea,

Noi, părinți, pruncii de ieri

astăzi ne ținem copiii

ca pe nişte prizonieri.

Nu se-adună nici la scară,

nici pe ulița din sat.

Îi păzim ca pe-o comoară

şi îi creştem pe uscat.

Cum se simte oare blana

unei oi, a unei vaci?

Cum se simte oare coama

calului? Ce e un baci?

Au apus demult şi mor

Pârpac, elastica, şotron…

Ce aş mai putea să spun

de baloane de săpun?

Astăzi bucuria cere

Un ecran prea colorat.

Telefon, PS, avere…

De natură am uitat!

Noi, părinții ce cândva

ne jucam în frig şi ploaie,

construiam palate-nalte

tot din bețe şi noroaie.

Mă întreb, cum s-a-ntâmplat?

Oare ce ne-a panicat?

De ce nu am reveni

să fim liberii copii?

Din copilăria noastră

avem multe amintiri.

Dar ei, puii noştri scumpi

Ce adună-n povestiri?

Dragi părinți, nu vă condamn.

Vreau doar să v-aduc aminte

Că noi în trecut croiam

Fericirea-n jurăminte.

Promiteam inimii noastre

că nicicând nu vom permite

închisoarea cea din case…

Toate-s amintiri pierite?

Sursa foto: pixabay

15 gânduri despre „Ce-am făcut? Ce ne-a speriat?

  1. Bine punctata, sintetizata în versuri, pierderea identitatii Omului !
    Incertitudinile existentialitatii, grijile, îngrijorarile si teama de ziua de mâine, inconstienti ca acest mâine este relativ, pierzându-l pe azi, prezentul obiectiv, aici, acum, înaintând bezmetici pe acelasi efemer, fals, batatorit si vechi drum, al umanism-materialismului caracterizat de conjugarea verbului Avoir, inconstienti de importanta vitala, prioritara, a conjugarii verbului Être la prezentul simplu, continuu, infinit…
    O noapte linistita cu pace-n Suflet, copila draga !

    Apreciat de 2 persoane

  2. Doar crezând din toata fiinta în Cuvântul lui Dumnezeu, acceptându-L în inima noastra ca UNIC, Adevar, Cale, spre Viata, vom simti Lumina Divina, crescând si dezvoltându-se în fiinta pamânteasca, fizica, materiala, nedesavârsita, noua fiinta germinata de Samânta Adevarului, alimentând-o zilnic cu „laptele duhovnicesc” (Cuvântul Evangheliei) îngrijind-o, ocrotind-o ca pe un copil nou nascut, iubindu-L neconditionat, fara prejudecati, sacrificator,vom putea traii crescând din EL,prin EL si pentru EL, o noua Viata, (paradigma) revelata de acest CUVÂNT, nascut si dezvoltat înauntrul fiintei noastre.
    O zi binecuvântata de Dumnezeu, draga Dana !

    Apreciază

  3. Copiii de astăzi nu mai sunt nici ei ca cei de ieri înainte sa-i fi îngrădit noi. Eu aveam o problemă sa sun de la un telefon public, in clasele primare, cei de astăzi intre în sistemul computerului la această vârstă. Lumea noastra trebuia „construita” avand doar carti a lor este data de-a gata de tv…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Observ aceeasi problema a generațiilor. Şi ai noştri ne spuneau ” când eram noi mici…”. Dar parcă joaca în aer liber şi cu o gaşcă de prieteni nu se compară cu statul în casă. Nu se mai adună copiii şi văd la fiul meu cât i-ar plăcea. Am văzut bucuria când i-am serbat ziua în curte şi au venit colegii lui.

      Apreciază

      1. Dar cum este lumea astăzi? Doar tehnologia a schimbat acea libertate? Mă gândesc că poate ne-au panicat ştirile la care se uitau zilnic părinții noştri. Nu era (şi nu este) ştire fără accidente, crime, violență. Şi poate în noi, din teamă, s-a născut instinctul de a ne proteja copiii.

        Apreciază

      2. Sigur exista mult mai multa informatie decat inainte si sigur suntem manipulati prin ea sa fim cum suntem dar nu la asta ma refeream. Astazi fara calculator nu mai functioneaza nimic, fara engleza, fara privire globală, fara a fi la curent cu ultima moda, melodie, film! Cultura cu eroi pozitiv cu caracter s-a încheiat astăzi eroul este pragmatic..

        Apreciat de 1 persoană

  4. Pe David al meu e greu sa-l urnesc din casa, dar si cand l-am scos din ea uita sa mai intre. De mic l-am purtat pe jos si peste tot unde am vazut cu ochii. Asta i-a facut bine, iubeste sa ia copacii in brate si sa alerge dupa flori pentru mine. Ne distram prin balti sau in mijlocul nisipului, bineinteles, suntem acolo amandoi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s