Oprește-te o clipă și privește în jurul tău

Literatura ca utopie

M-am trezit pe marginea unui drum fără să îmi pot da seama de unde  am pornit. Alături de mine se întinde un șanț decorat cu mărăcini uscați și încâlciți sub care pare că se află o adâncitură spre un infern necunoscut. Privesc asfaltul șoselei sperând cumva că din crăpăturile sale voi descoperi o hartă după care m-aș putea ghida fără niciun efort, însă, cu cât le văd mai îndelung, cu atât mai mult înțeleg că de această dată natura nu este dispusă să mă ghideze. Spre ce să mă ghideze nici eu nu știu. Habar n-am încotro mă îndrept, dar simt într-un fel nedescris că înainte de-a porni din loc eram ferm convinsă de tot traseul pe care doream a-l urma fără nicio abatere. Și iată-mă aici, pe marginea unei străzi care, fără nicio urmă de îndoială, într-un trecut neiubit de mine, a fost circulată în lung și-n lat, pe…

Vezi articolul original 409 cuvinte mai mult

6 gânduri despre „Oprește-te o clipă și privește în jurul tău

  1. De-atâta vreme sunt cu voi,
    Si nu Îmi întelegeti glasul.
    Traiti în virtual, în falsitate si nevoi,
    Orbiti de-al lumii infernal razboi,
    Nu M-auziti si nu-Mi vedeti nici pasul…

    Sa fii iubit, linistit si fericit, Suflet drag !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s