Imperfecțiune

Literatura ca utopie

Tac fiindcă îmi place să te-ascult când mă cerți. Mă cerți cu-atât de multă iubire! Tac pentru că este necesar să înveți să spui ce simți fără să-ți fie teamă. Te iubesc, copilă, la fel cum iubesc toate viețuitoarele care mișună prin mine și-mi gâdilă pământul făcându-mă să hohotesc. Te iubesc la fel cum îi iubesc pe toți cei care mă iubesc, fiindcă iubirea mea nu este necondiționată. Pentru a putea fi acceptat de pădure este necesar să o respecți, să înțelegi că nu pășești într-un oarecare loc de pe Pământ, ci că te afli într-un templu. Pădurea nu este modestă și nu va fi vreodată fiindcă aici sălășluiesc atât de multe forțe pe care oamenii, în superioritatea lor artificială, nu le înțeleg. Doar aceia care știu să-mbrățișeze natura vor fi întotdeauna îmbrățișați de ea. Iar tu, draga mea, deși te-ai speriat, ai văzut din prima clipă sanctuarul în care-ai…

Vezi articolul original 286 de cuvinte mai mult

Reclame

8 gânduri despre „Imperfecțiune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s