Despre suflet

Publicat în Cugetări

Literatura ca utopie

Exiști într-un spațiu, într-un timp, într-o lume, într-un trup,

în visul cuiva, în amintirile unora, în coșmarul altora.

Exiști în antiteză. În dragoste și ură. În bucurie și tristețe. În zi, în noapte…

Exiști în viață și moarte.

În fiecare zi trăiești în timp ce te ofilești.

Poate că nimic nu există cu-adevărat. Nici stele, nici ochi care să le vadă.

Poate că imaginația sufletului inspiră nimicul în care existăm

să prindă forma unui tot neplictisitor pe care să-l pasteurizăm

pentru ca mai târziu să murim și s-ajungem acolo unde cu-adevărat existăm.

Nu suntem oameni.

Suntem suflete.

iar sufletele noastre plâng.

Nu suntem oameni.

Suntem suflete surde.

iar sufletele noastre se frâng.

Și dacă vom muri cu sufletele ucise

nu va mai exista nimic.

nici măcar iluzia acestor vise.

tema săptămânii: Un nou început

sursa foto: Claudia Ramirez / Unsplash

Vezi articolul original

Publicat de Anaphielle

Sunt realistă, îmi doresc mereu imposibilul!

12 gânduri despre „Despre suflet”

Lasă un comentariu