La ceai cu Dumnezeu

Literatura ca utopie

Cândva Dumnezeu mi-a vorbit.

Mi-a spus cuvinte dragi

Şi m-a oprit…

Mi-a oprit răsuflarea pentru o secundă infinită

Şi mi-a arătat măştile lumii.

Mi-a arătat ce-nseamnă iubirea

Mi-a arătat ce-nseamnă să visezi…

Mi-a arătat chiar şi durerea

Şi mi-a spus blând: „Trebuie să încetezi!

Nu-ți mai deschide aripile-n gol

Pluteşte lin şi zboară liberă.

Zboară-ncadrată-n stol

Si fă-te invizibilă.

Nu-ți mai încrede sufletul nicicui

Mulți s-au pierdut şi sunt ai nimănui.

Mulți au uitat de ei şi-au încetat să creadă.

Mi-e dor să-i văd zâmbind

Cum lor le e dor să vadă.

Tu esti un semi înger, nu ştii ce-i răutatea

Nu ştii s-o simți…tu cauți libertatea.

Un om pierdut te îngrădeşte şi te-nhață

Şi-ti aşterne cuvinte frumoase-n față.

Iar tu, în inocența ta

Vei crede şi te vei încătuşa.

De asta te-am chemat la ceai cu Mine.

Doream sa-ți reamintesc de tine…”

Apoi Dumnezeu mi-a vorbit de stele

Şi…

Vezi articolul original 102 cuvinte mai mult

Reclame

6 gânduri despre „La ceai cu Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s