Fericirea și nefericirea

 

Era dimineață și toate viețuitoarele se treziseră înaintea mea, așa cum se întâmplă de obicei. Cafeaua mă aștepta fierbinte pe măsuța de lemn de pe terasă, fiul cel mic era fericit printre jucării, fiul cel mare fugise zglobiu spre școală, iar mie îmi era somn.

Zburătoarele mă strigau reamintindu-mi că zeama aromată se va răci. Chiar și-acum mă cheamă mereu să-mi cânte, fiindu-le drag zâmbetul pe care mi-l provoacă atunci când timpanele-mi sunt mângâiate de glăscioarele lor.

Dar în acea dimineață de vară totul părea diferit. În ciuda faptului că razele soarelui păreau să bată destul de puternic, aveam senzația că este iarnă, și cum frigul nu mă încântă, am pus o pătură pe spate și-am început a bea din cafeaua fierbinte pentru a mă încălzi nițel.

În depărtare se puteau zări munții împăduriți al căror verde în diferite nuanțe mângăie ochii oferindu-le un tablou rupt din basme, iar acolo unde cerul se contopește cu pădurile parcă norii șușotesc copacilor poveștile adunate de prin lume.

Uneori ceața se ridică de prin păduri dând impresia că dintre trunchiurile arborilor se nasc bebelușii norilor care apoi se înalță grăbiți spre semenii lor.

În acea dimineață norii s-au apropiat atât de tare, împreunându-se total cu pădurea, nu doar pentru a-și spune povești, ci pentru a se contopi într-o simfonie divină.

Soarele n-avea ce obiecta, era deasupra tuturor , dar razele sale nu-mi mai încălzeau trupul, iar eu, deși sufletul îmi zburda de fericire, dârdâiam simțind nefericirea pielii creponată de-atâta frig.

M-am trezit în toiul verii cu iarna în curtea mea.

Cafeaua se răcise, pătura dădea să înghețe, și cu toate acestea nu mă puteam dezlipi de spectacolul naturii. Am realizat că norii veneau grăbiș spre mine și se încețoșase totul în jur.

Nemaivăzand așa ceva, am cerut ajutor pentru aflarea fenomenului. Astfel am putut privi totul știind nu doar denumirea, cât și motivul frigului ce mă îmbrățișa. Îmi pare rău, dar frigul îmi provoacă o stare de disconfort cu iz de nefericire, cu toate că-l accept, dar de-această dată prea mă luase prin surprindere.

Într-adevăr, puteam merge să mă îmbrac mai gros, dar ce făceam cu fericirea de care nu mă puteam dezlipi?

Aveam să privesc pentru prima dată spectacolul norilor Nimbostratus.

Mai mult de-atât eram la propriu cu capul în nori, iar această stare se transformase în fericire pură.

Fericire și nefericire în același timp? Nu era o noutate, dar uitasem că fericirea nu este opusul nefericirii. Nu le mai trăisem demult împreunându-se în simțurile mele.

Începuse să cadă gheață măruntă din nori, iar eu lăbăduiam într-un moment de neuitat datorită acestor sentimente.

Despre fericire vorbesc mulți oameni susținând că o caută de-o viață, dar nu o găsesc. Pe nefericire nu o caută nimeni. Pare-se că nu se lasă așteptată făcându-și culcuș pe nepoftite în viețile multora.

Știi pilda cu lupul? Nu îi cunosc originea, dar cu toate acestea se potrivește numai bine aici.

” Nepoțelul se duse la bunicul său înțelept și-i destăinuise că este foarte supărat pe o nedreptate ce i se făcuse, simțindu-se înfuriat. Bunicul îl chemase în brațele sale și cu vocea lui blândă începu a-i povesti că în fiecare om sălășluiesc doi lupi care duc o luptă interioară. Copilul devenise mirat și curios.

  • Unul dintre lupi este Răul, zise bunicul. Iar el poartă sentimente precum furia, supărarea, lăcomia, minciuna ori trădarea. Acestui lup i se mai poate spune Nefericire. Celălalt lup este Binele. El este bucuria, pacea, empatia, adevărul și iubirea. I se mai spune Fericire.
  • Și care dintre ei câștigă, bunicule? întrebă nerăbdător băiețelul.
  • Ei bine, dragul meu, mereu câștigă acel lup pe care îl hrănești! ”

Chiar dacă pe unul dintre lupi nu-l vei hrăni, el nu va înceta să existe.

În acea dimineață de vară am ales să-mi mângâi lupii acceptându-i așa cum sunt. Lupul cel Rău nu este chiar atât de rău dacă este educat, la fel cum lupul cel Bun nu se ascunde.

 

sursa foto: Ray Henessy / Unsplash

2 gânduri despre „Fericirea și nefericirea

  1. Pacat , mare pacat ! Ce mama dracului cauta o expresie strict stiintifica intr-o poveste romantica ? 😡 Te puteai lipsi de … nimbostraus si-ar fi fost de la inceput pana la final , o povestire mai mult decat placuta . Oricum , chiar nu scrii rau Dana Codori !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s