Neștiute

 

M-am pricopsit cu multe neștiute pe care îmi doresc a le afla,

dar văz că-n lumea asta mare puțini își amintesc c-au fost la fel cândva.

”E prea tardiv”- unii gândesc. ”E prea tardiv să fii ce poți visa”.

De-i timp pierdut sau timp trecut, omule, nu-i treaba ta.

Am mers poate pe-un drum la fel ca tine, dar n-am avut norocul tău și

ce-aș putea să fac mai bine decât să-l sap la rândul meu?

Să-mi plâng de milă aș putea, dar prea târziu e pentru lacrimi,

fiindcă mă găsesc să îmi doresc ”a vrea” cu riscul de-a călca în strachini.

Ce-i omul fără căutare când toate-n jur își pierd culoarea?

Ce-i omul care zace-n plânset fără să-și caute savoarea?

Fără acel de care, oricât de mult ar respira,

e doar un corp pe două picioare fără puterea de-a se transforma.

Să te prefaci în tot ce ai putea, dar să nu știi exact ce îți dorești,

e-un fapt de care mulți se miră, dar tu nicicând să te oprești.

M-am pricopsit și eu cu multe neștiute pe care prea puțini își amintesc a le fi avut…

Dar nu-i nimic, în timp ce muștele otrăvitoare cântă, privesc ”napoi și văd cât am crescut.

 

sursa foto: Garidy Sanders/ Unsplash

 

2 gânduri despre „Neștiute

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s