Teatru

Cad frunzele toamnei acoperind uşor, uşor

pământul însetat de poveştile spiriduşilor ce de veacuri întregi se-aventurează prin lume ascunzându-se de orice privitor.

Se-aşterne covorul ce necuvântătoare încălzeşte

jucând dansul tăcerii pe care întreaga natură cu iubire îl dăruieşte.

Se-aşează şi liniştea la masa sufletului meu

sorbind, tăcută cum e, din ceaşca cu ceai de curcubeu.

Foşnet de frunze uscate mă-ndrumă spre frumusețea sub care toamna mă cunună.

Iar spiriduşii pe care nicicând îi vedem printre ramurile golite

zâmbesc înțelegând că teatrul frunzelor e-un act al naturii pe care toți îl jucăm în modalități nedefinite.

Sursa foto: David Kovalenko/ Unsplash

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s