Stafia

O cafea amară, o furnică şi un Stegozaur de jucărie

Împart aceeaşi suprafață uniformă

cu o stafie.

Stafia vrea să se evapore în razele soarelui ce arde totul în cale,

Dar acesta refuză dramatic să o elibereze de amintirile sale.

Ea ştie cel mai bine că sunt dureri pentru care nu există niciun tratament.

Dureri care nu trec cu nimic fiindcă nu s-a inventat nici măcar un subtituent.

Ai văzut vreodată o ființă vie trupeşte, dar moartă sufleteşte?

Este ea, stafia schilodită şi ruptă în milioane de bucăți.

Ființa care îşi petrece existența hoinărind în tot atât de multe părți.

Împinsă de dorința de a redeveni un întreg normal,

Speră adesea cã în curând sufletul îi va fi din nou funcțional.

Stafia se hrăneşte cu firmituri din palma ei săracă,

Rămânând de fiecare dată prea mult înfometată.

În cele din urmă reproduce perfect zâmbetul Duchenne

Aşternându-şi trăirile într-un sec poem.

2 gânduri despre „Stafia

  1. Nu esti tu singura fantoma vie,
    Ce hoinareste ratacita-n virtual.
    Am întâlnit aici mai mult de-o mie,
    Si-mi sunt în ‘câmpul’ vizual-astral.

    P.S. Exista un „substituent” cu siguranta,
    Cu EL ma laud si ma bucur ca-L cunosc.
    EL Este în Cuvântul Viu, credinta si speranta,
    Sunt cu adevarat bogat si LIBER, recunosc …

    O zi superba, draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s