E mai firesc ce poate-om vrea, decât ce n-am reușit a fi

„Pe obrazul stâng am carul mare, uită-te atent că nu te mint,
Pe obrazul drept stele se sting, pe frunte am un timp ce moare.”

Literatura ca utopie

Ne adaptăm și strângem lucruri, dar nu mai strângem oameni des,
Ne-ascundem ochii cu-nțeles și pentru inimi-avem trucuri
Cosmetizate-n renunțări care ne scapă de explicații,
Rotim cuvintele-n tentații, le depărtăm de adevăr;

Aducem inima în cer și o lăsăm plutind ca norii,
Pe un balon prindem cocorii de prin al toamnei roșu vers;
Ne e mai simplu așa o fugă de lumea care-ți e ghiulea,
Decât să ai la poarta ta poveri cu nume de nălucă;

Pari o primejdie mereu, o bombă nedezamorsată,
Secunda unei vieți, uitată într-un bagaj stingher și greu.
Privești în jur și știi, deja, că panica se instalează
În omul care delirează, privind ciudat la fața ta;

Pe obrazul stâng am carul mare, uită-te atent că nu te mint,
Pe obrazul drept stele se sting, pe frunte am un timp ce moare,
Și-n ochi am doar poveste clară, aceea care ne-a unit!
Mă înțelegi, că nu-i…

Vezi articolul original 295 de cuvinte mai mult

2 gânduri despre „E mai firesc ce poate-om vrea, decât ce n-am reușit a fi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s