Timp

Timpul m-a înghețat din nou.

Stă în loc și

Mă privește umilitor.

Sufletu-mi este nerăbdător

De trecerea acestui Timp misogin.

Adoră să-și bată joc

De dorințele inimii mele.

Nici aripile nu mi le pot mișca

Pentru a zbura

Acolo unde îmi doresc să fiu.

Buzele îmi sunt împletite

Și nu îl pot certa măcar…

Refuză să-mi asculte gândurile.

Doar mă privește și râde.

Un Timp nesimțit

De care m-am agățat

Plină de încredere.

Nu ne înțelegem.

Nu ne iubim.

Ne punem bețe-n roate

Și doar ne privim.

Suntem doi nesimțiți egoiști,

Iar jocul ăsta

Ne frânge existența.

Un timp înțelept și

O ființă oarbă.

Nu știu,

Nu văd,

Nu înțeleg

Ce vrei.

De ce mă strivești

În minutele tale?

De ce-mi strivești existența

Cu privirea ta înceată?

Eliberează-mă acum

Și pleacă!

Dar nu…

Gândurile sunt

De neînțeles,

Iar buzele mele împletite

Și neputincioase

Nu au putere să lupte.

Timpul m-a înghețat,

Iar eu stau

Și-l privesc…

 

 

Photo by Seth Macey on Unsplash

2 gânduri despre „Timp

  1. Privesti în vid, „Timp” nu exista,
    doar perioade ancestrale.
    Priveste-ti chipul în Oglinda,
    si iesi cât mai e „Timp” din vale…
    Priveste-n sus spre cer, spre stele,
    spre dealuri si spre munti înalti.
    Înalta-te în gând, mai sus de ele,
    si crede, spera,’ncepe sa-i strabati…

    O noapte magica,draga Dana !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s